Banii, firma si pasiunea

 

Urasc discutia ipocrita dintre angajator (recruteri) si candidat, in care candidatul ca o fata virgina spune ca el nu la bani se gandeste, iar recruterul incearca sa vada daca intr-adevar pasiunea e ceea ce ii va lega sau nu....Sigur, mergand mai departe, intrebarea unde te vezi peste 5 ani, in contextul asta nu isi mai are rostul...pentru ca raspunsul ar fi ....pasional si rupt in cur.

Deci, care e faza cu "banii pe planul doi", imi place ceea ce fac. 

Eu cred ca pasiunea si banii pot exista in paralel. Sunt doua lucruri independete. Nu stiu de unde vine concluzia ca daca esti interesat de bani, nu esti pasionat de ceea ce faci sau mai mult nu esti fidel. E bine sa iti placa ceea ce faci, munca sa fie o pasiune pentru tine, dar linistit obiectivul poate fi BANII $$$.

Banii sunt o recunoastere a valorii tale. Altfel spus e recunoasterea din partea firmei a valorii pe care o ai si a muncii pe care o produci pentru ei. Asta pe langa faptul ca reprezinta autorecunoasterea ta asupra valori tale. Daca firma nu te recompenseaza pe masura inseamna ca ea nu e fidela, nu tu!

De asemenea banii sunt o recompensa foarte buna din punct de vedere psihologic. Adica actioneaza foarte bine ca agent recompensator in legatura actiune-recompensa.

Daca iti plac banii, inseamna ca vei dori sa ii faci.

Daca iti plac banii inseamna ca vei depunde efort mutl si vei fi foarte implicat in munca pe care o faci. Vei invata, vei planifica, vei produce.

Eu intre un om care munceste pentru bani si un om care munceste din pasiune, as alege pe cel care doreste bani. 

Pentru angajator banii sunt o recompensa clara cu care stii ca il poti tine langa tine. Da-i cat are nevoie si va fi langa tine.

Daca e pasional si el face asa munca "flower power" nu stii ce pasiune il apuca la un moment dat si .....a plecat cu o camioneta VW si te lasa cu ochii in soare:

 "Stii.....m-am gandit.....pentru mine baniii nu sunt importanti, mie imi place sa exploreeeez, sa cant la chitaaara si sa cunoasc oameni frumosi....ce conteaza profitul si produsul X al firmei....lumea ar putea exista si fara el..."

Si tu stai ca angajator si ii faci cu mana din parcare cu o lacrima in ochiul stang, fericit totusi pentru el ca merge sa se regaseasca.

Daca angajatul ar fi fost motivat de bani, discutia ar fi fost mai scurta: 

"Vreau sa plec, consider ca nu primesc destul sau ca acum merit mai mult"

"Cat?"

"XXX"

"Bine"

Si a doua zi l-ai fi vazut din nou la birou si afacerea continua.

P.S. Ca orice regula are exceptii care tin de mutitudinea factorilor implicati. Nu ma refer la hienele care vaneaza bani doar de dragul negocierii si chiar fara sa ofere valoare. Aceste cazuri se pot observa si elimina usor din discutie (si din firma).

Share on Facebook






0 comments

Write a response