Religia intre concept si fenomen

Dumnezeu nu da instructiuni, Dumnezeu trebuie descoperit! ...ce vreau sa zic cu asta...

Dupa parerea mea religia ca filozofie, si stiinta sunt acelasi lucru. Eroare se produce de catre un anumit grup de oameni(din religie si stiinta deopotriva) care nu inteleg diferenta intre concept si fenomen. Conceptul e o eticheta care descrie un fenomen, iar fenomenul e procesul in sine.

Religia a pus o eticheta fenomenului principal (tot ce exista in univers) si anume "Dumnezeu".

Stiinta nu a facut asta la modul general; sau eventual putem spune ca ea opereaza cu concepte pt fenomene mai marunte (gravitatie, stea, Viorica, electron, fasole)

Eroarea apare atunci cand conceptul ia locul fenomenului descris si invers. Nu in descriere, pt ca tocmai asta e rolul conceptului, ci in logica atribuirii elementului cauzator in desfasurarea unor procese. Personificand conceptul, acesta ia rol cauzator, adica rol de fenomen, in loc sa isi pastreze rolul descriptiv.

- "Religiosii" aflati in eroare vor explica un fenomen nou ca fiind cauzat de "conceptul" Dumnezeu si nu il vor privi descriptiv, ca derivand din fenomenul in sine.

- "Stiintificii" aflati in eroare vor considera ca toti religiosii fac eroarea de mai sus, facand practic aceeasi eroare. Astfel, daca cineva spune "Dumnezeu imi da liniste" se considera ca acel cineva se refera in mod obligatoriu la faptul ca eticheta "Dumnezeu" ii da liniste. Omul de fapt nu facea altceva decat sa foloseasca Conceptul pentru a descrie Fenomenul pe care il simte si care prin existenta acestei simtiri se constituie intr-un adevar pt persoana respectiva.

Gandirea lipsita de eroare din acest punct de vedere e ca oamenii religiosi sa pastreze rolul descriptiv al Conceptului. Astfel incat daca observa un nou fenomen, "Dumnezeu" (conceptul) sa fie folosit pentru a ingloba acel fenomen, care va deveni un fenomen mai amplu, descris de acelasi concept. Fenomenul nu a fost cauzat de eticheta, el doar a fost descoperit. Fenomenul Dumnezeu se devoaleaza ca fiind mai bogat acum, iar conceptul Dumnezeu devine mai larg.

Acest stil de gandire permite anumitor capi religiosi sa fie deschisi stiintei (care e un proces de descriere a universului, la fel ca religia in fond) : Dalai Lama, Papa Francisc.

Ceea ce e problematic in urma acestei erori, nu e disputa contradictorie intre cele doua tabere, cu toate ca ea poate fi uneori contraproductiva, ci faptul ca gandind astfel (eronat), unii oameni religiosi isi exprima "creativitatea" si atribuie anumite cauze lui "Dumnezeu" sau isi aroga puteri in numele acestui concept.

Conceptul le "da putere" sa faca anumite lucruri sau Conceptul "spune sa" facem anumite lucruri. Iar aceste lucruri nu sunt deduse din descoperirea Fenomenului, ci din atribuirea lor subiectiva Conceptului, in urma unei judecati creative singulare a cuiva.

Un fenomen nu poate da instructiuni, un Fenomen doar poate fi descoperit!

Daca s-ar pastra rolul descriptiv si de descoperire a Fenomenului, atunci si religia ar pastra rolul dorit de a intra in adancul acestuia si a descoperii multe aspecte benefice ale lui, la fel ca si stiinta.

Iar legat de traire, simtirea Fenomenului da revelatie, nu textul Conceptului!

Share on Facebook






0 comments

Write a response